Meniu Închide

COLCHICINA ÎN TERAPIA CARDIOVASCULARĂ PREVENTIVĂ

Congresul ESC 2020 include noi perspective asupra rolului colchicinei în prevenția secundară a bolilor cardiovasculare la pacienții cu sindrom coronarian acut în antecedente.

Cum ne raportăm la colchicina în bolile cardiovasculare? Ce spun studiile? Cât de aproape este de a fi inclusă în ghiduri? Care a fost cronologia care a determinat inițierea studiilor de azi?

Știm că în urma unui sindrom coronarian acut (SCA), exista un risc cumulat de 20% de a suferi un infarct miocardic (IM), atac vascular cerebral (AVC) sau deces de cauza cardiovasculara (date din registrul suedez, Jernberg et al. 2015). A fost de asemenea demonstrat că riscul de moarte de cauza cardiovasculara se coreleaza cu un nivel crescut de inflamatie – hsCRP >3.0 mg/dl, comparativ cu CRP <1.0 mg/dl. (Am J Cardiology 2014).

A apărut așadar nevoia de a lua în calcul potentialul terapeutic al agentilor anti-inflamatori in reducerea mortalitatii de cauza cardiovasculara.

𝐂𝐀𝐍𝐓𝐎𝐒 a fost primul astfel de studiu care a analizat efectul Canakinumab (antagonist de IL-1beta) și a dovedit o reducere atat în nivelul de CRP-hs, cât și de evenimente cardiovasculare adverse pentru doza de 150 mg/zi. În ciuda rezultatelor promițătoare, Canakinumab este un anticorp monoclonal scump iar efectele sale benefice raman sub rezerva unei incidențe ușor crescut de infectii amenințătoare de viață în contextul unei imunosupresii semnificative.

A urmat studiul 𝐂𝐈𝐑𝐓, care a investigat efectul unui imunomodulator mai slab – metotrexatul. Din păcate, nu s-a găsit niciun beneficiu în reducerea evenimentelor adverse cardiovasculare sau a nivelului markerilor inflamatori la pacientii cu antecedente cardiovasculare.

Atenția către colchicina a pornit dintr-un studiu retrospectiv care a gasit o incidență scăzută a IM la pacienții bolnavi de guta si aflați sub tratament cu colchicina. (Crittenden, 2012). Desigur, acest rezultat a fost punctul de plecare pentru inițierea unor studii prospective.

𝐂𝐨𝐥𝐜𝐡𝐢𝐜𝐢𝐧𝐚 are un istoric îndelungat de uz pentru guta si pericardita, are un profil de efecte adverse bine cunoscut (diareea fiind cel mai comun dintre acestea) și constituie astfel o țintă excelentă ca agent anti-inflamator. Ca mecanism farmacologic, cunoastem ca efectul sau este de a inhiba polimerizarea microtubulilor și de formare a inflamazomului.

𝐋𝐨𝐃𝐨𝐂𝐨 (Nidorf 2013) a fost primul studiu prospectiv pe 523 de pacienți cu boală coronariană stabilă care sa analizeze efectul colchicinei asupra prognosticului cardiovascular pe termen lung. La o durata mediană de urmărire de 3 ani, adăugarea a 0,5 mg la terapia preventivă standard a scăzut riscul de evenimente cardiovasculare adverse. Cu toate acestea, studiu ramane sub rezerva unui design slab: studiul nu a fost realizat ‘în orb’ și nu a existat un placebo pentru grupul de control.

În 2015 a fost inițiat studiul multicentric randomizat dublu-orb 𝐂𝐎𝐋𝐂𝐎𝐓. Acesta a urmărit 4745 de pacienți care s-au prezentat cu IM, alocați în primele 30 de zile către brațul de tratament cu colchicina (0.5 mg/zi) sau placebo și urmați pentru endpoint primar de evenimente cardiovasculare adverse (IM, AVC, spitalizare pentru angină care a condus la intervenție coronariana). Cu o durata mediană de urmărire de 22,6 luni, terapia cu colchicina a fost asociata cu o reducere absoluta de 1.6% (23% reducere relativa) in obiectivul primar. Cea mai semnificativă reducere a fost pentru AVC (74% reducere relativă), iar în ceea ce privește efectele secundare – diareea și pneumonia au avut o incidență ușor crescută în brațul care a primit colchicina.

Cel mai recent studiu multicentric dublu-orb în ceea ce privește colchicina este studiul australian 𝐂𝐎𝐏𝐒- prezentat la ESC 2020. COPS a avut un obiectiv primar compus din decesul de orice cauza, sindromul coronarian acut, AVC sau angina care a condus la revascularizare de urgență și a urmărit 795 de pacienți care s-au prezentat cu SCA (sau cu dovada coronarografica de boala coronariana) pentru 12 luni. A fost comparat brațul de tratament care a primit colchicina (1 mg/zi pentru 1 luna și ulterior 0.5 mg/zi pentru 11 luni) cu brațul placebo. La 365 de zile, s-a constat o reducere relativă de 36% în obiectivul primar pentru pacienții care au primit colchicina, însă aceasta diferenta nu a fost semnificativ statistic (p=0.09). La 400 de zile, o reducere de 40% în obiectivul primar a fost găsit ca fiind semnificativă (p=0.05). S-a constatat de asemenea o creștere în evenimentele cardiovasculare după 12 luni, sugerand astfel un potențial rol al colchicinei în stabilizarea plăcilor ateromatoase. De asemenea, s-a constat o creștere în mortalitatea de cauza non cardiovasculara în grupul care a primit colchicina (1,3% vs 0%), rezultat diferit de cel din COLCOT (care a demonstrat un efect neutru al colchicinei asupra mortaliatii non-cardiovasculare- 1,8% vs 1,8%).

Diferențele dintre studiul COLCOT și COPS ar putea fi explicate prin regimul diferit de administrare initiala, un esantion mai mic și o durata de urmărire mai scurta în cel de-al doilea. COPS își propune sa continuie urmărirea pacienților pe termen lung.

În 2020, se așteaptă cu mare interes rezultatele studiului 𝐋𝐨𝐃𝐨𝐂𝐨𝟐. Cu un design îmbunătățit, acesta va urmări efectul administrării colchicinei la pacienții cu boală coronariană stabilă pentru minim 1 an.

StetoscopCardio va reveni cu noi perspective asupra Colchicinei de la ESC 2020: analiza subgrupului COLCOT care tratat prin intervenție coronariana si analiza farmacogenetica a pacienților, în speranta unui viitor în care medicina personalizată este o realitate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.