Prof. Dr. Cezar Iliescu

PROF. DR. CEZAR ILIESCU: „În 2008, am fost primul cardiolog intervenţional într-un centru de cancer din lume”

Prof. dr. Cezar Iliescu este cardiolog intervenționist la Centrul de Oncologie MD Anderson, Texas, SUA 

Lucraţi într­unul dintre cele mai mari centre de oncologie din SUA, MD Anderson Cancer Center. Care este de fapt rolul unui cardiolog acolo? Câţi cardiologi are centrul raportat la numărul de pacienţi care îl vizitează anual? 

Centrul MD Anderson este cel mai mare centru de oncologie din SUA, situat în Houston în cel mai mare centru medical din lume Texas Medical Center (TMC). Dacă ar fi să simplific, cardiologii sunt implicaţi în: prevenirea şi stratificarea riscului înainte de tratamentul pentru cancer; tratament al complicaţiilor derivate din tratamentul cancerului (chimioterapie, radioterapie, chirurgie, imunoterapie); tratamentul supravieţuitorului de cancer.

Grupul include 14 cardiologi: doi ecocardiografişti, doi specialişti în imagistică avansată, un cardiolog intervenţional, un electrofiziolog, un specialist în insuficienţa cardiacă, un specialist în îngrijirea supravieţuitorilor cancerului. Toţi aceştia asigură cele aproximativ 9.000 de vizite la bolnavi spitalizați: vizite de îngrijire iniţială, de urmărire, consultaţii interclinice şi de critical care. În plus sunt asigurate aproximativ 8.000 de vizite în policlinică (pentru circa 3.000 bolnavi noi şi 5.000 în urmărire), în servicii dedicate, astfel: cardiologie generală, insuficienţă cardiacă, cardiologie intervenţională, electrofiziologie, valvulopatii, tumori, supravieţuitorii post­cancer.

De când a devenit Cardiooncologia importantă în acest institut? 

Prima menţiune de cardiologie şi oncologie ca asociere în îngrijirea bolnavului de cancer este în Journal of Clinical Oncology în 1984 (dar probabil totul a început cu recunoaşterea toxicităţii antraciclinelor în anii 70). Dr. Michael Ewer a fost adus la MD Anderson în 1978 şi a fost primul cardiolog într­un centru de cancer din lume. Treizeci de ani mai târziu, în 2008, am fost primul cardiolog intervenţional într­un centru de cancer din lume şi cred că sunt încă singurul…

Cât de rapidă a fost propagarea în alte centre din SUA a conceptului de cardiooncologie?

Domeniul a evoluat iniţial lent, cu doar câteva centre având interes şi expertiză în domeniu, până în 1990 când, odată cu introducerea trastuzumabului, problema s­a globalizat cu o creştere algoritmică în ultimii 5­7 ani.

Care sunt cele mai importante progrese ale acestui domeniu în ultimul deceniu? 

Există mai multe direcţii în care s­a progresat. Aş enumera următoarele:

• • recunoaşterea precoce: monitorizăm ecocardiografic cu imagistica deformării – strain – la 3 luni dacă tratamentul este considerat cardiotoxic;
  • diagnosticare corectă (car  diotoxicitate de la tratamentul de cancer versus boală coronariană versus cardiomiopatie de stres) – avem o serie frumoasă de cazuri în Revista Română de Cardiologie;
  • tratamentul rapid şi încercarea continuării tratamentului iniţial cu cardioprotecţie;
  • proceduri interventionale la bolnavii trombocitopenici;
  • maximizarea tratamentelor oncologice cu suport cardio vascular.

• • Profilul oncologic al centrului (ce tipuri de cancer sunt îngrijite? Colon, sân, plămân, prostată, cancere hematologice etc);
  • Familiarizare cu toxicităţile specifice ale cancerelor menţionate;
  • Identificarea cardiologilor cu pregătirea necesară care pot asigura îngrijirea bolnavilor (eco cardiografie, insuficienţă cardiacă, pericardiocenteză etc);
  • Formarea unui grup de interes cardiologi și oncologi;
  • Comunicare permanentă şi transparentă a echipei având în centru bolnavul şi prioritizând adecvat îngrijirea oncologică sau cardiovasculară bazat pe acuitatea problemei.